Colesterolul: tipuri, valori si cum sa il mentii in limite normale

Colesterolul este un compus gras esențial pentru buna funcționare a organismului, întrucât intră în compoziția membranelor celulare și este folosit la sinteza a numeroși hormoni. Însă excesul de colesterol poate să fie dăunător organismului, deoarece acesta se poate depune în vasele de sânge, formând plăci de aterom. Prezența acestora în vasele de sânge poate crește foarte mult riscul de boli cardiovasculare. Gestionarea problemelor legate de excesul de colesterol în sânge necesită o abordare holistică, cu dietă specifică, tratament medicamentos (statine, suplimente cu Omega-3), precum și alte măsuri legate de stilul de viață. Descoperă în cele ce urmează ce este colesterolul, ce înseamnă colesterol “bun” și “rău”, care sunt simptomele hipercolesterolemiei și ce poți face pentru gestionarea acestei probleme.

Cuprins:

• Ce este colesterolul?
• Tipuri de colesterol: colesterolul rău LDL, colesterolul bun (HDL), colesterol total
• Cum este evaluat nivelul de colesterol din organism
• Valorile normale ale colesterolului
• Hipocolesterolemia (nivel redus de colesterol în sânge)
• Hipercolesterolemia (excesul de colesterol LDL)
• Cauzele hipercolesterolemiei
  • Principalele riscuri ale hipercolesterolemiei
  • Complicațiile hipercolesterolemiei
  • Cum este gestionată hipercolesterolemia
• Cum poate fi prevenit excesul de colesterol rău

Ce este colesterolul?

Colesterolul este o substanță grasă produsă de organism, prin sinteză endogenă în ficat și care se găsește și în anumite alimente. Aproximativ 90% din colesterolul din organism este folosit de membranele celulare. De asemenea, colesterolul este:

• component al unor hormoni, sexuali (testosteron, estrogen, progesteron) și suprarenali (cortizol)
• component al bilei
• precursor al vitaminei D.

Totodată, colesterolul direcţionează dezvoltarea anumitor celule la făt, permite sinteza neurotransmițătorilor și promovează formarea sinapselor în creier.

Colesterolul a fost descoperit de medicul și chimistul francez François Poulletier de la Salle. Acesta a izolat în premieră cristale de colesterol pe când analiza calculi biliari, în 1758. Aproape 200 de ani mai târziu, cercetătorii aveau să recunoască rolul colesterolului în apariția bolilor cardiovasculare. După cel de-Al Doilea Război Mondial, s-a descoperit că dieta mediteraneană este utilă în reglarea nivelului de colesterol. În 1973, biochimistul Akira Endo a descoperit prima statină, tratament care, în prezent, este prima opțiune medicamentoasă pentru a limita riscurile cardiovasculare asociate cu hipercolesterolemia.

Tipuri de colesterol: colesterolul rău LDL, colesterolul bun HDL, colesterol total

Colesterolul nu este solubil în sânge. Pentru a ajunge în fluxul sangvin, colesterolul este transportat de lipoproteine. Cel mai probabil ai auzit de “colesterol bun” și de “colesterol rău”. Denumirea populară vine, de fapt, de la tipurile de lipoproteine care transportă colesterolul în sânge. Astfel, din acest punct de vedere, există tipuri de colesterol asociate cu:

• lipoproteine ​​cu densitate joasă (LDL) – acestea transportă colesterolul din ficat către restul corpului, iar, în cantități excesive, este asociat cu un risc cardiovascular crescut. Acesta este “colesterolul rău”.
• lipoproteine ​​de înaltă densitate (HDL) – acestea au rolul de a pompa colesterolul din sânge și de a-l transporta în ficat, unde este stocat. HDL au rolul de a scădea nivelul de colesterol din sânge. Un nivel ridicat de HDL este asociat cu un risc cardiovascular mai mic, de aceea acest tip mai este cunoscut drept “colesterolul bun”.

Cum este evaluat nivelul de colesterol din organism

În materie de stare de sănătate generală, una dintre cele mai comune analize de sânge recomandate de medici este cea pentru măsurarea colesterolului (colesterolemia). Aceasta este recomandată mai ales pentru persoanele cu vârsta de peste 40 de ani, o dată la cel puțin cinci ani. Colesterolemia este importantă în anumite situații, de exemplu, în cazul persoanelor:

• cărora li se va prescrie tratament contraceptiv;
• care fac tratamente hormonale de substituție;
• care fac tratament pentru scăderea colesterolului;
• care sunt suspectate de hipercolesterolemie.

Analiza implică măsurarea colesterolului:

• LDL;
• HDL;
• Total (include nivelurile de colesterol HDL și LDL, precum și o cincime din nivelul trigliceridelor).

În mod obișnuit, profilul lipidic va include și o măsurare a trigliceridelor, care sunt alte tipuri de grăsimi din sânge.

Valorile normale ale colesterolului

Valorile normale ale colesterolului sunt următoarele:

• Persoane cu vârsta între 0 luni – 19 ani
  • Colesterol LDL – maximum 110 mg/dl
  • Colesterol HDL – peste 45 mg/dl
  • Colesterol total – maximum 170 mg/dl
• Bărbați cu vârsta peste 19 ani
  • Colesterol LDL – maximum 100 mg/dl
  • Colesterol HDL – peste 40 mg/dl
  • Colesterol total – între 125 mg/dl și 200 mg/dl
• Femei cu vârsta peste 19 ani
  • Colesterol total – între 125 mg/dl si 200 mg/dl
  • LDL colesterol – mai mic de 100 mg/dl
  • HDL colesterol – mai mare de 50 mg/dl.

Hipocolesterolemia (nivel redus de colesterol în sânge)

Aproape toată lumea a auzit de excesul de colesterol. Însă, în cazuri rare, poate apărea hipocolesterolemia. Diagnosticul este pus atunci când nivelul de colesterol total este mai mic cu minimum 5% față de valorile minime stabilite pentru vârsta și sexul pacientului. 

Aceasta poate avea origine genetică sau poate fi secundară unei alte afecțiuni, precum: 

• malnutriția;
• malabsorbția colesterolului;
• cancerul;
• depresia.

Printre cauzele hipocolesterolemiei se numără:

• anemia;
• hipertiroidismul;
• bolile hepatice;
• bolile critice;
• inflamațiile cronice;
• infecțiile acute sau cronice;
• starea profundă de stres;
• administrarea anumitor medicamente.

Hipocolesterolemia poate să crească riscul de mortalitate, hemoragie cerebrală, cancer, infecții, boala Addison, dar și de tulburări mintale, inclusiv tendințele suicidale.

Hipocolesterolemia nu prezintă simptome vizibile și cea mai simplă cale de a fi diagnosticată este prin analize de sânge. În baza acestora, medicul va stabili un plan de tratament medicamentos.

Hipercolesterolemia (excesul de colesterol LDL)

Excesul de colesterol nu este o boală în sine, ci un factor de risc pentru maladii cardiovasculare și ale vaselor de sânge. Nivelurile prea mari de colesterol LDL înregistrate pe perioade de mai mulți ani afectează elasticitatea arterelor și le reduce diametrul, pentru că favorizează formarea plăcilor de aterom pe pereții acestora. 

Nivelurile de colesterol “rău” din sânge tind să crească odată cu vârsta și problema este că procesul de formare a plăcilor este asimptomatic o perioadă lungă de timp, respectiv ani. 

De asemenea, sunt cazuri în care colesterolul LDL suferă o modificare și nu mai este recunoscut de receptorii celulari. Această modificare poate fi legată de fumat sau de un nivel prea ridicat de zahăr în organism.

Indiferent de cauze, acumularea de colesterol în vasele de sânge determină reducerea aportului de oxigen și de substanțe nutritive către organele afectate scade, iar simptomele pot apărea brusc și pot fi severe.

Cauzele hipercolesterolemiei

O serie de factori pot favoriza creșterea nivelului de colesterol LDL în sânge, iar, printre cei mai importanți sunt:

• ereditatea;
• excesul de alimente bogate în grăsimi animale și colesterol;
• excesul de greutate;
• sedentarismul;
• sexul (bărbații au în general un nivel mai mare al colesterolui LDL);
• vârsta (nivelul de colesterol LDL crește cu vârsta);
• menopauza;
• anumite boli, precum diabetul, hipotiroidismul, bolile hepatice și renale.

Principalele riscuri ale hipercolesterolemiei

De cele mai multe ori, negestionată corespunzător, hipercolesterolemia este asociată cu riscul de: 

• acumularea de plăci de aterom (formate din grăsimi, calciu și colesterol);
• blocarea vaselor de sânge;
• bolile cardiovasculare;
• proasta circulație sangvină din cauza plăcilor sau a cheagurilor provocate de îngroșarea sângelui.

Complicațiile hipercolesterolemiei

Excesul de colesterol LDL poate să provoace boli grave și tulburări precum:

• ateroscleroza;
• angina pectorală;
• infarctul miocardic;
• accidentul vascular cerebral;
• arterita (care poate duce la cangrenă);
• paraliziile;
• amețelile;
• tulburările de limbaj;
• crampele musculare;
• disfuncțiile erectile.

Cum este gestionată hipercolesterolemia

Recomandările privind tratamentul și măsurile legate de stilul de viață depind de vârsta pacientului, precum și de existența altor factori de risc cardiovascular. În general, gestionarea hipercolesterolemiei se impune atunci când colesterolul LDL depășește valoarea de 1,6 g/l (4,1 mmol/l) și când există și alți factori de risc cardiovascular, de exemplu, hipertensiunea arterială, diabetul, istoricul de boli cardiovasculare. 

Tratament colesterol mărit

Medicamentele folosite ca tratament colesterol mărit se numesc hipolipemiante și sunt recomandate de medic dacă pacientul a urmat un regim alimentar specific timp de trei luni, iar acesta nu a avut efectele scontate. 

Statinele

Acestea sunt medicamentele de generație nouă prescrise inițial pentru scăderea nivelului de colesterol LDL. Ele acționează prin blocarea unei enzime care participă la sinteza colesterolului LDL în organism. Numeroase studii au demonstrat eficiența acestor medicamente în prevenirea tulburărilor cardiovasculare și reducerea mortalității la pacienții cu risc crescut. Însă statinele au o serie de efecte secundare, iar tratamentul este recomandat de medic luând în considerare și alte aspecte ce țin de sănătatea pacientului. Printre efectele secundare ale statinelor se numără:

• tulburările digestive (constipație sau diaree, greață, meteorism, dureri abdominale);
• durerile de cap;
• starea de oboseală;
• amețelile;
• crampele;
• creșterea transaminazelor (extrem de rar);
• durerile musculare (mai rar, mai ales la persoanele de peste 70 de ani și pacienții cu insuficiență renală, hipotiroidie sau cei dependenți de consumul de alcool);
• distrugerea țesutului muscular (extrem de rar).

De asemenea, deoarece pot crește glicemia, deci utilizarea lor la diabetici rămâne la latitudinea medicului. 

Persoanele cărora le-au fost recomandate statine trebuie să fie monitorizate regulat. De asemenea, se recomandă evitarea consumului de suc de grapefruit, care poate crește efectele secundare ale unor tipuri de statine. 

Fibrații

Aceste medicamente sunt, de obicei, recomandate dacă statinele nu și-au demonstrat eficiența, deoarece ele scad scad nivelul colesterolului LDL, dar și, parțial, nivelurile de trigliceride și de acid uric din sânge. Pacienții cărora li se recomandă fibrați trebuie să fie sub monitorizare medicală regulată. Precum statinele, fibrații au o serie de efecte adverse:

• tulburările de digestie;
• urticaria;
• fotosensibilitatea;
• amețelile;
• starea de oboseală;
• calculii biliari.

Acizii grași Omega-3

Acizii grași polinesaturați Omega-3 pot să fie prescriși pacienților cu niveluri ridicate de trigliceride în sânge, complementar unei diete specifice. Rolul lor este de a inhiba formarea colesterolului LDL. 

În tratarea hipercolesterolemiei mai pot fi utilizate ezetimib, anticorpi monoclonali, colestiramină. De asemenea, medicul poate să prescrie o combinație de medicamente hipolipemiante.

Regim colesterol mărit

Regimul alimentar și măsurile legate de stilul de viață trebuie să fie adoptate pe termen lung și depind de existența sau nu a unui exces de greutate. 

În ceea ce privește un regim colesterol mărit, persoanelor fără probleme de greutate li se recomandă: 

• limitarea consumului de alimente bogate în grăsimi saturate și colesterol (unt, carne grasă, brânzeturi grase);
• creșterea consumului de grăsimi nesaturate, în special acizi grași Omega-3 (se găsesc în peștele gras, uleiurile de măsline, floarea soarelui, porumb, rapiță, nuci, sâmburi de struguri, soia);
• creșterea consumului de fibre (reduc absorbția colesterolului alimentar în intestin);
• renunțarea la fumat;
• diminuarea consumului de alcool (crește nivelul de trigliceride și riscul cardiovascular).

Reducerea consumului de alimente bogate în grăsimi saturate și colesterol se poate face prin:

• înlocuirea untului cu margarine și uleiuri;
• reducerea consumului de gălbenușuri;
• degresarea preparatelor;
• optarea pentru carne slabă (pui, curcan, vită, pește, inclusiv cel gras, pentru că este bogat în Omega-3);
• înlocuirea lactatelor integrale cu cele semidegresate ori degresate;
• limitarea consumului de ulei de nucă de cocos, palmier. 

La persoanele supraponderale sau obeze, limitarea aportului general de grăsimi este la fel de importantă ca reducerea alimentelor bogate în colesterol. În plus față de recomandările pentru persoanele fără probleme de greutate, celor supraponderale și obeze li se recomandă să slăbească, să practice regulat activități fizice, să limiteze consumul de alcool și să renunțe la fumat.

Practicarea activităților fizice